IATA DE CE ROMANIA DE DUPA’89 ESTE ASA CUM ESTE :
“…ideologia comunista a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. A cazut ca regim, este puternic slabit in rolul de miscare politica, dar mafia politica n-a facut decat sa infloreasca.
„O victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat”.
Care va sa zica :
“Tinerii patrioţi, după vorbe, fură chemaţi la fapte. Trebuia făcută scara jertfelor pentru a ajunge la vârful dorit. Ei nu s’au dat înapoi. Entuziasmul lor nu a fost de o singură clipă: voeşte şi vei putea!
Atunci începu pe’ntrecute fiecare să alerge în faţa primejdiilor. Adevăraţi apostoli, ei îşi părăsiră familiile, căminurile, dragostile: un scop unic îi mişca – triumful cauzei libertăţii, singurul viitor acceptabil în închipuirea lor pentru patria românească, singura ei putinţă de fericire. A fost semnalul unei mari răsturnări sociale această pornire. Aceşti generoşi tineri, urmărind idealul lor, lepădară fără socoteală cea mai puternică armă politică, averea. Ei credeau că generositatea lor de rasă avea să izvorască fără istorie din pământul patriei. Cu iuţeala vertiginoasă începură să se ducă pe copcă marile averi boiereşti – un palat, pentru un act de propagandă; mii de galbeni, pentru o misiune fantezistă”…
Comunismu’ n-o muritu’, numa-un-pic s-o hodinitu’!
La vie en rose(s) !!!
“O sotietate fara printipuri, carevasazica, nu le are!”…
Eei, neicusorilor, acusica sa va tineti, domniile -voastre, bine, caci “HABEMUS PREMIERUS SI GUVERNUS”, cum ar zice papa(ga)litatea si odioasa sa sotie ! “Draga Stolo” a ajuns, iarasi, prin voia onor-prezidentului navigator, in fruntea stolului…Aproape ca nu mai conteaza ca stolul e format din ulii si pui de gaina, laolalta , caci grauntele ispititoare si aurii ale banului public stralucesc, in soare, in ograda bietei noastre tarisoare si cine si, mai ales, de ce sa se mai impiedice, tocmai acum, de chitibusuri ideologice, antagoniceste vizibiloase de la o posta, ori de amintirea veninului varsat de unii asupra altora in campania electorala ?! Cui ii pasa ?!
Se aud, deja, scrasnetele ascutirii cutitoaielor de taiat painea alba si calda a guvernarii, musiu, asa ca pregatiti-va, fiecare, “dupa renumeratie si buget”, de spectacolul dureros a inca patru ani de injunghieri miselesti, zambete fatarnice si amabilitati penibilissime, totul intru propasirea alesilor acestui brav si nenorocit neam, alesi pe care eu, tu si ceilalti, i-am trimis, din nou, in “infernul” afacerilor de miliarde, al limuzinelor gretoase, al comisioanelor umflate si al aparentelor negresit democratice, care acopera totul, ca o mantie puturoasa, nespalata de aproape 20 de ani, sub care misuna, in voie, paduchi si plosnite, sobolani si rame, dar a carei fata e – nu-i asa? – luminata de sceptrul atotputernic al economiei de piata si democratiei intangibile…
Bucurati-va, AM INFRANT, DIN NOU !
Amiaza maura, ca mura in gura !
In poezia “Amiaza maura”, Ion Luca Caragiale anticipeaza, ca un romanesc si mioritic Nostradamus, desfasurarea lucrarilor comune ale Consiliilor Nationale ale PSD si PC.Personajele principale sunt : Fatme – “minunea” trandafirie PSD, Biulbiul – “povestea” incoerenta si nestatornica PC si Ahmet – hidra bicefala Voiculescu si – ultimul pe lista, cu voia dvs. – Ion Iliescu !
Cititorul neavizat s-ar putea lasa inselat : “ura cumplita” nu este decat o figura de stil pentru o mare si nesfarsita dragoste, cu o ciclicitate de ceasornic elvetian – se manifesta doar in preajma alegerilor! Cat despre “ce lasă din treacăt în neagra lor cale / Ruine şi sânge şi moarte şi jale”, autorul nu face decat sa ne previna – din pacate, mult prea tarziu! – despre fructele pasiunii patimase dintre cele doua cadane ale politichiei romanesti.Veti spune – si pe buna dreptate! – ca asemenea progenituri sunt impotriva firii, dat fiind sexul asemenea al matroanelor. Nu va grabiti, insa : marea dragoste nu se impiedica de un asemenea amanunt insignifiant, iar inseminarea artificiala este azi o banalitate, mai ales daca “materialul” provine din viguroasa banca de sperma securisto-comunisto-sovietica, iar insamantatorii artificiali sunt maestri Voiculescu-Iliescu.
Mai multe n-ar prea fi de spus, firul narativ fiind mai mult decat explicit.
Asadar :
“În aer e lene… Amiază de vară.
pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele
Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
“Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
“Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
“Stăpâne… mă duc!”
…Fatme se supune şi pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe… Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbeşte-n secret!
*
În aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniştită.
Fatme se întoarce… Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbeşte.
Ahmet ia ciubucul şi ţintă-o priveşte.
“… Nebuno – el zice – te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…”
“Ştiu… Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbeşte-mi şi mie de ea!”
Biulbiul doarme dusă… Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbeşte-n secret…
Şi bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă şi dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de şale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste…
… Şi-n aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară!”.
Sa ramana “fara coledz” ?!
“No! acuma… noi, romanii, musai doara sa schim pe cum ca: ghe unghe ne trajem noi “?Pentru ca, iata, ce stim zice si face :
“Fiti reprezentantul nostru, al prahovenilor. Conduceti-ne in continuare cu bratul dumneavoastra de fier. Nu plecati. Avem nevoie de imaginatia si pricepera dumneavoastra. Daca vreti, puteti chema minerii si la noi, la Ploiesti. Nu ne vom supara!”
Hait !!! “Republica de la Ploiesti” nu se dezminte ! Cele de mai sus sunt cuprinse in invitatia “prahovenilor” catre tov.Ion Iliescu, de a candida pentru un nou mandat parlamentar, intr-un “coledz” local.
Daca nu cumva este o gluma grosiera, invitatia e tragica – adica, ma intelegi mataluta, stergem cu buretele trecutul de “Christmas killer” al mult-prea-iubitului, dam cu mopul peste faptul ca a tinut pe loc Romania atatia ani, prin “nevinovatele” pelerinaje mineresti la Bucuresti, coasem pe viu ranile neinchise ale “clash”-ului romano-maghiar de la Tg.Mures si-l invitam sa ne rasfete, din nou, cu odraslele otravite ale “imaginatiei si priceperii sale”, sa ne arate, voios si cinic, bicepsii si tricepsii “bratului sau de fier” !
Hotarat lucru, daca suntem acum unde suntem, meritam tot ce ni se intampla !
Tradare, tradare, da’ …
“Un membru al PD-L Damboviţa a fost injunghiat mortal, duminică, in satul Mogoşeşti, in timp ce incerca să dezarmeze un localnic care ameninţa cu un cuţit membrii unui caravane a organizaţiei judeţene, care trecea prin localitate…”.
“…Ce sunteţi d-voastră, mă rog? Vagabonţi de pe uliţă? Nu… Zavragii? Nu… Căuzaşi? Nu… D-voastră, adică noi, suntem cetăţeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi trei suntem stâlpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului şcolar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comiţiului agricol şi eţetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atârnă binele ţării şi de la binele ţării atârnă binele nostru…”.
Falitii nostri…
“Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi )… Numai noi să n-avem faliţii noştri!?… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!… “.
“Se apropie luna iunie, se apropie alegerile locale. Se apropie, va reamintesc eu, comemorarea crimei de les-democratie pe care dl Iliescu o mai poarta inca, intacta, in spinare.
La 18 ani dupa crimele propriu-zise, comise la ordinul FSN si al lui Ion Iliescu personal, un candidat din aceeasi directie la Primaria Capitalei se lauda cu fraudele din dosarul de profesor universitar si cu tatal sau, general de securitate! In ce tara continuam sa traim?”…
Vanghelizarea Romaniei
Nene Iancule, cu tot reşpectul şî conzideraţiunea, atare şi necondiţionate, Marean Vanghelie, acest (al câtelea?!) nou Rică Venturiano, te-a învins, stimabile !
Săracă ţărişoară, pe mâinile cui ai ajuns !?
Guvernul, care va sa zica cei ce ne conduce…!
“Eu adică, în sfârşit, eu zic Guvernului : Coniţă ! adică, pardon, Domnule ! cu preţul ăsta nu ne dă mâna :este peste poate. Dar, mai în sfârşit, văzând la o adică refuz din partea muşteriului, ăstaaa… a Guvernului, vreau să zic, putem zice : târgul n-are supărare ; noi am cerut, VOI, CE DAŢI ?!”
