Astăzi, întâi februrar, după unii, sau chiar ieri, 31 ianuar, după alţii, acu’ aproape 160 de ani, nu departe de capitala “curat – republicană” a României, s-a născut. Apoi, oarecum normal, a copilărit, s-a “adolescentit” şi s-a copt. Copt fiind (hmmm…!?), a-nceput a scrie. Scriind şi întorcând-o ca la … Ploieşti, s-a vârât, ‘mnealui, adânc şi temeinic, în pielea şi sufletul rumânului megieş, cotrobăind viguros prin toate cotloanele şi scoţând la frumoasă iveală cam tot ce-a găsit p-acolo-şa : haz şi necaz, nărav şi putregai, hohote şi cocote, pungaşi şi pungăşiţi, coniţe şi corniţe, monşerici şi demoazele, onorabili şi politicieni, scrisorele şi Miţe, clopote şi Mitici, şi altele, şi altele, şi altele … Noi, de-atunci şi de-acum.
El – Caragiale. Ion Luca Caragiale …
- “Aşa e ca pân-acu nu stăm nici bine, nici rău, adică nici aşa, nici altminteri?
- Aşa e”!
VIVAT, VIVAT, de trei ori !
®gamma2011
