Dragilor şi prieteni!
Vreau să vă povestesc o întâmplare ABSOLUT AUTENTICĂ, pe care am trăit-o într-una din dimineţile – minunate, nu-i aşa ? – în care mă îndreptam voios nevoie mare către locşorul meu de muncă, din neasemuit de frumoasa noastră urbe, Cluj-Napoca ( Kolozsvar, Clausenburg, Claudiopolis )… Pentru cunoscători, nemaivăzuta ( oare? ) scenă s-a derulat în cartierul Gheorgheni, lângă complexul comercial “Hermes”…
Scufundat până mai sus de grumaz în oareşce gânduri şi vise, care mai de care mai puţin legate de serviciu, mă trezesc, brusc şi dintr-o bucată, apucat de braţ de un biet şi sărăcăcios rătăcit, care, cu o privire incredibil de vie şi plină de speranţa unui răspuns imediat, mă întrebă, după ce tocmai adresase câteva cuvinte, probabil, de salut, foarte politicoase, unei june, care i-a trecut prin faţă :
- “Domnule, oare cât de mare ar putea fi acciza pentru a putea privi, drept în ochi, o femeie frumoasă ? Pentru că îi un … produs de lux, nu “?
Trebuie să spun că, pentru o clipită, am rămas înmărmurit! Revenindu-mi şi nedorind (evitând, poate? ) să intru în jocul său, am putut, doar, să bălmăjesc, cu un mormăit, mai mult ca sigur, neinteligibil pentru ciudatul interlocutor :
- “Foarte mare, cred”…
- “Crezi ?” m-a întrebat, mirat foarte… Şi a continuat : “află că nu s-o născut, încă, omu’ să poată calcula asta” !
Năuc, mi-am continuat drumul, lăsându-mi omul în căutarea altor frumoase domnişoare, pe care să le gratuleze, măcar cu zâmbete, dacă nu şi cu vorbe frumoase şi a altor parteneri de discuţie, mai iuţi şi mai deschişi la minte decât mine…
Mai tîrziu, întrebarea mi-a revenit şi abia atunci m-am gândit, cu adevărat, la ea, uluit de mintea care a putut să o nască şi de trupul ce putut găzdui acea minte! Omul ajunsese rău, se vedea asta după îmbrăcăminte, după părul murdar şi înfoiat de vânt, după mâinile negre şi arse de jeg … Totuşi, ceva din fiinţa aceea, poate privirea, aşa cum am spus, trăda un altfel de trecut, trăda o viaţă ce a fost, oarecândva, normală, dar pe care o zdruncinătură grozavă a adus-o în starea în care am văzut-o eu …
Negăsind, eu, până azi şi de azi înainte, vreun un răspuns, nici la problema … accizei, dar nici la întrebările mele privind acel om, vă întreb pe dumneavoastră, stimabililor :
- “Cât de mare credeţi că ar putea fi acciza pentru luxul de a putea privi, drept în ochi, o femeie frumoasă” ?!
®gamma2011
