Baladă culeasă, cu mătura şi făraşul, înaintea, în timpul, după şi în loc de “derby-ul Clujului” la fotbal sau cum s-au şters unii, la popou, cu onoarea, bunul simţ şi onestitatea clujenilor, alb-negri ori alb-vişinii :
“Sus, pe Clujul amorţit, Gruia adormise -
Doarme ca un copilaş, atârnat de vise.
Paszkany atârnă-n deal, aninat de-o jună ;
Muri paşte-n voia lui… Cine, ce sa-i spună ?
“Scoală, Gruio, drag copil, scoală, galerie !
Au nu vezi cum vine “U” ? Vine vijelie !
Bieţii, vin ş-ar vrea, şi ei, locuri şi bilete,
Unii vor doar două-trei, alţii vor şi … şepte”!
Bate vîntul, cătinel, pletele lui şefu’,
Muri rumegă, şi el : cum să-i fac, io, chefu’ ?
Bate vîntul mai avan, pletele-i zburleşte,
Muri strigă : “Evrika, mintea mea munceşte “!
— “Mă’, da’ greu m-am dumirit!”, zice şi se miră :
“Ori U-iştii au venit, mintea de-mi porniră !?
Ia să mişc puţin din mâini, glezne şi butoane —
Alelei, pui de păgâni, vreţi să luaţi “cartoane” ?…
Sar U-iştii, câte trei şi mai cheamă şase,
Muri râde, hâd, de ei : “V-aţi adus şi plase ?!”
Sare Muri şi — hai-hui ! — pe drezină saltă,
Clocotă pe urma lui – “U”, cu curu’-n baltă!…
Tropotă tribuna greu, pulberea o scurmă —
Cei “U”-işti, puţini, da’ răi : “Râdem noi, la urmă” !!!
Surpă Gruia schelele ( alea, de-s “tribune” ),
Arpi, Muri, stau proptea : “Ce-ai făcut, nebune ?
Ai stropit, tot, cu rahat, mi-ai mânjit faţada,
De miroase-a ticălos Gruia, ca “privada”!
Someşu’ n-junge-aici, ca să spele zoaia,
Fă, deci, bine, şi dispari! Du-te-n … vorba aia” !
Scuipă Arpi-n sân, rânjind : “Las’că trece, şi-asta,
Bine c-am scăpat, din nou!… Muri ? Crape-i ţeasta” !
Asta e realitatea unui altfel de Cluj şi a unor altfel de “lideri” clujeni, pentru care fair-play-ul şi cinstea se termină, din păcate, la “Şapte străzi”…
®gamma2011
