O problemă de (i)logică

Premisă
Parteneriatul civil dintre două persoane de ”același sex” este declarat ilegal și este pe cale de a deveni, prin modificarea Constituției, interzis în România.

Ipoteze
1. Două ”persoane de același sex”, parteneri … tainici, care – evident! – nu vor renunța niciodată la înclinațiile lor sexuale, nu fiindcă n-ar vrea, ci fiindcă așa i-a lăsat Dumnezeu pe acest Pământ, dar care, pentru a păstra aparențele de ”normalitate”, își întemeiază, fiecare, prin căsătorie cu persoane heterosexuale, câte o familie. Cum-necum, în acele familii se nasc unu-doi sau ”n” copii. Totul este, spre încântarea … tuturor, ”minunat”, dar
2. oarecumva, oarecândva, soții heterosexuali află adevărul și
3. intentează divorțul, mai mult sau mai puțin pașnic, mai mult sau mai puțin gălăgios.

Finalitate
Patru adulți divorțați; doi sau patru (sau ”n”copii) – traumatizați pe viață și fără (cel puțin!) unul dintre părinți; patru familii în derivă.

Dileme
Sunt următorii, oare, acum, mulțumiți și fericiți: fundamentaliștii religioși, minunatele și bine intenționatele coaliții pentru familie, profitorii politici ai chestiunii, poporul?
Dacă toți oamenii sunt ”copiii lui Dumnezeu” și sunt lăsați, fiecare așa cum Domnul a hotărât, pe Pământ, care dintre ei poate schimba voia Sa, fără a huli și fără a lua în deșert numele și lucrarea Domnului?
Poate un înscris pe o foaie de hârtie, fie el chiar și ”Constituția”, fie el chiar și cu putere de lege fundamentală, să rezolve aceste dileme?

Prieteni de … ”unică folosință”!

Da, sunt și din aceștia și, din fericire, sunt mulți, iar unica lor folosință este de a fi toiag de sprijin. Mare căutare n-au – sunt anoști, plictisitori și enervanți ori, din contră, sâcâitori și cicălitori, în truda lor de a prelua din povara ta…

Din păcate, mult mai mulți decât ei, și infinit mai căutați, sunt prietenii de tip ”just in case” –  ușor de ”procurat”, de ”folosință îndelungată” și cu necesități minime de întreținere…

Ușor de ”procurat” ?

Da, deoarece sunt peste tot, plutesc haotic în aer și pe apă ori ”ară” de zor pământul, niciodată triști, exuberanți mai întotdeauna. Ajunge să scapi, înspre ei sau aiurea, un zâmbet și – gata! – al lor ești! Dacă rezistența ta e zero ori dacă ai impresia că e doar un joc, ești pierdut : afli – în minimum de timp, dar cu maximum de detalii! – cine sunt, unde lucrează și, mai ales, pe ce funcții, că ”dacă ai nevoie, oricând…”, că ”da, te cred, dar să vezi eu (unde am fost, ce-am făcut, ce mi-am cumpărat, ce-am mâncat, ce-am pățit…), că ”nu, ăla sau celălalt nu merită…” sau că, dimpotrivă, ”merită din plin, la cum s-a purtat”, că ”abia aștept să ne revedem – apropo, mâine ce faci?”, deși abia v-ați cunoscut… S-ar putea crede că l-ai prins pe Dumnezeu de picior, cu un așa prieten; atâta doar – te vei convinge! – că l-ai prins de piciorul care nu trebuia!

De ”folosință îndelungată” ?

Da, dar aici nu prea ai nici mare vină, nici prea multe opțiuni : ți s-a agățat ca scaiul în păr și, cu cât încerci să-l îndepărtezi, cu atât se încâlcește mai adânc. Doar o foarfecă – ascuțită bine și neiertătoare! – te poate scăpa, dar cu riscuri: vei pierde fire pe care n-ai fi vrut să le pierzi, legate de altcineva, iar el se va alege cu un trofeu, pe care-l va arăta tuturor : ”Acest om a fost un foarte bun prieten de-al meu – pot să-ți dau numărul, dacă vrei”!

”Cu necesități minime de întreținere” ?

Da, pentru că pretențiile lui sunt mărunte. Nu costă nici bani, nici sentimente, are o ”carcasă” dură, pe care si-o spală, foarte ușor, de orice … depuneri, nu trebuie să vorbiți decât – nu? – ”just in case” și decât la ”nevoie” ( a lui, de obicei ) și, mai ales, nu lasă nimic în urma lui…

Și în toată această vreme, toiagul, prietenul de ”unică folosință”, păstrat, dar uitat prin vreun cotlon, îmbătrânește nu prea frumos, scârțâind pe la toate nodurile, ca un vaiet trist, de om irosit…

Și, ca orice toiag bătrân, până la urmă crapă.

Imagine