Prieteni de … ”unică folosință”!

Da, sunt și din aceștia și, din fericire, sunt mulți, iar unica lor folosință este de a fi toiag de sprijin. Mare căutare n-au – sunt anoști, plictisitori și enervanți ori, din contră, sâcâitori și cicălitori, în truda lor de a prelua din povara ta…

Din păcate, mult mai mulți decât ei, și infinit mai căutați, sunt prietenii de tip ”just in case” –  ușor de ”procurat”, de ”folosință îndelungată” și cu necesități minime de întreținere…

Ușor de ”procurat” ?

Da, deoarece sunt peste tot, plutesc haotic în aer și pe apă ori ”ară” de zor pământul, niciodată triști, exuberanți mai întotdeauna. Ajunge să scapi, înspre ei sau aiurea, un zâmbet și – gata! – al lor ești! Dacă rezistența ta e zero ori dacă ai impresia că e doar un joc, ești pierdut : afli – în minimum de timp, dar cu maximum de detalii! – cine sunt, unde lucrează și, mai ales, pe ce funcții, că ”dacă ai nevoie, oricând…”, că ”da, te cred, dar să vezi eu (unde am fost, ce-am făcut, ce mi-am cumpărat, ce-am mâncat, ce-am pățit…), că ”nu, ăla sau celălalt nu merită…” sau că, dimpotrivă, ”merită din plin, la cum s-a purtat”, că ”abia aștept să ne revedem – apropo, mâine ce faci?”, deși abia v-ați cunoscut… S-ar putea crede că l-ai prins pe Dumnezeu de picior, cu un așa prieten; atâta doar – te vei convinge! – că l-ai prins de piciorul care nu trebuia!

De ”folosință îndelungată” ?

Da, dar aici nu prea ai nici mare vină, nici prea multe opțiuni : ți s-a agățat ca scaiul în păr și, cu cât încerci să-l îndepărtezi, cu atât se încâlcește mai adânc. Doar o foarfecă – ascuțită bine și neiertătoare! – te poate scăpa, dar cu riscuri: vei pierde fire pe care n-ai fi vrut să le pierzi, legate de altcineva, iar el se va alege cu un trofeu, pe care-l va arăta tuturor : ”Acest om a fost un foarte bun prieten de-al meu – pot să-ți dau numărul, dacă vrei”!

”Cu necesități minime de întreținere” ?

Da, pentru că pretențiile lui sunt mărunte. Nu costă nici bani, nici sentimente, are o ”carcasă” dură, pe care si-o spală, foarte ușor, de orice … depuneri, nu trebuie să vorbiți decât – nu? – ”just in case” și decât la ”nevoie” ( a lui, de obicei ) și, mai ales, nu lasă nimic în urma lui…

Și în toată această vreme, toiagul, prietenul de ”unică folosință”, păstrat, dar uitat prin vreun cotlon, îmbătrânește nu prea frumos, scârțâind pe la toate nodurile, ca un vaiet trist, de om irosit…

Și, ca orice toiag bătrân, până la urmă crapă.

Imagine

 

Anunțuri
Această intrare a fost publicată în Politichia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s