Căruța din Caracal e mereu plină…

Voi îl cunoașteți pe MCV?

http://www.digi24.ro/embed/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/Cristiana+Anghel+aparare+Gabriel+Oprea+Cine+e+MCV?video=0&width=600&height=400

Anunțuri

Prieteni de … ”unică folosință”!

Da, sunt și din aceștia și, din fericire, sunt mulți, iar unica lor folosință este de a fi toiag de sprijin. Mare căutare n-au – sunt anoști, plictisitori și enervanți ori, din contră, sâcâitori și cicălitori, în truda lor de a prelua din povara ta…

Din păcate, mult mai mulți decât ei, și infinit mai căutați, sunt prietenii de tip ”just in case” –  ușor de ”procurat”, de ”folosință îndelungată” și cu necesități minime de întreținere…

Ușor de ”procurat” ?

Da, deoarece sunt peste tot, plutesc haotic în aer și pe apă ori ”ară” de zor pământul, niciodată triști, exuberanți mai întotdeauna. Ajunge să scapi, înspre ei sau aiurea, un zâmbet și – gata! – al lor ești! Dacă rezistența ta e zero ori dacă ai impresia că e doar un joc, ești pierdut : afli – în minimum de timp, dar cu maximum de detalii! – cine sunt, unde lucrează și, mai ales, pe ce funcții, că ”dacă ai nevoie, oricând…”, că ”da, te cred, dar să vezi eu (unde am fost, ce-am făcut, ce mi-am cumpărat, ce-am mâncat, ce-am pățit…), că ”nu, ăla sau celălalt nu merită…” sau că, dimpotrivă, ”merită din plin, la cum s-a purtat”, că ”abia aștept să ne revedem – apropo, mâine ce faci?”, deși abia v-ați cunoscut… S-ar putea crede că l-ai prins pe Dumnezeu de picior, cu un așa prieten; atâta doar – te vei convinge! – că l-ai prins de piciorul care nu trebuia!

De ”folosință îndelungată” ?

Da, dar aici nu prea ai nici mare vină, nici prea multe opțiuni : ți s-a agățat ca scaiul în păr și, cu cât încerci să-l îndepărtezi, cu atât se încâlcește mai adânc. Doar o foarfecă – ascuțită bine și neiertătoare! – te poate scăpa, dar cu riscuri: vei pierde fire pe care n-ai fi vrut să le pierzi, legate de altcineva, iar el se va alege cu un trofeu, pe care-l va arăta tuturor : ”Acest om a fost un foarte bun prieten de-al meu – pot să-ți dau numărul, dacă vrei”!

”Cu necesități minime de întreținere” ?

Da, pentru că pretențiile lui sunt mărunte. Nu costă nici bani, nici sentimente, are o ”carcasă” dură, pe care si-o spală, foarte ușor, de orice … depuneri, nu trebuie să vorbiți decât – nu? – ”just in case” și decât la ”nevoie” ( a lui, de obicei ) și, mai ales, nu lasă nimic în urma lui…

Și în toată această vreme, toiagul, prietenul de ”unică folosință”, păstrat, dar uitat prin vreun cotlon, îmbătrânește nu prea frumos, scârțâind pe la toate nodurile, ca un vaiet trist, de om irosit…

Și, ca orice toiag bătrân, până la urmă crapă.

Imagine

 

”Buzz”, vouă…

Kiss blowing
Un ”buzz” pe Messenger ori un mail nu sunt altceva decât dovezi că (de) undeva, cineva, la un moment dat, s-a gândit, o clipă, la tine și încearcă să-ți arate, cumva, asta. E, poate, ceva important sau, poate, doar un simplu salut – asta aproape că nu contează și, lăsând fără răspuns ”semnul” prietenului tău, nici nu vei afla vreodată.

E întocmai ca și când ai trece, mut, pe lângă un om ce ți-a dat binețe, ignorând certitudinea că, mâine ori mai târziu (prea târziu?), vă trebui să-l privești în ochi.

Să poți face asta fără să tresari și fără să-ți rămână urme, poate fi, acum, foarte ușor, însă grea de tot va fi privirea aceea și nu o vei putea susține. Îți va rămâne ori să te sprijini, singur și trist de trufaș, pe piatra grea din inima ta, ori să ceri ajutorul prietenului tău.

Printr-un ”buzz”, printr-un mail, printr-un gând…

Și nu va mai depinde de tine dacă vei căpăta, sau nu, un răspuns…

Scroafa în copac – întrebări fără răspuns…

O știre din presa de azi :

”Deputatul George Becali este susţinut de grupul parlamentar PNL pentru a deveni membru în Comisia juridică din Cameră, a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, liderul deputaţilor PNL, Dan Radu Ruşanu”.

Dincolo de perplexitatea mută pe care o asemenea veste o împrăștie în jur, nu poți decât a te rezuma să (te) întrebi :

CE am schimbat cu CE,  în decembrie curent ?

”Succesurile” cu ”zdreanța” ?

”Almanahele” cu ”hahalerele” ?

”Țiganca împuțită” cu ”Steaua – cel mult un negru în echipă” ?

”Hă-hă-hă” – urile cu behăiturile ?

Asta am vrut ? Asta a vrut U.S.L. să ne propună ori doar atât a putut ? Unde sunt profesioniștii și competenții care – ni s-a promis! – trebuiau să înlocuiască ”mafia portocalie” și ”băieții deștepți” ? I-a înlocuit cu ”mafia roș-galben-albastră” și cu niște ”băieți ultra-deștepți” ori putred de bogați ?

Pentru numele Domnului, ce treabă poate avea, în comun, un semi-analfabet ca George Becali cu activitatea unei comisii parlamentare, și îndeobște cu cea juridică ? Ce îl recomandă pentru asta – în afară, bineînțeles de puhoiul de euroi ”vărsați” unde a trebuit și când a trebuit ? Pot brânza și lâna să-ți dea mintea necesară să poți citi, analiza, interpreta și aviza un proiect de lege ? Pot bâta de alun și dulăii groaznic duhnitori să te împingă spre lumina înțelepciunii, de care nevoie mare e într-o astfel de lucrare ? Într-o țară normală n-ar fi putut în veacul-vecilor – la noi s-a putut !

Oameni buni, cu asemenea „legiuitori„ drumul nu poate fi decât unul și e spre abis. Dormiți liniștiți – nota de plată tocmai începe a vi se întocmi!

Doamne, bunule Dumnezeu, cât de jos ai hotărât că trebuie să cadă această țară și acest popor, pentru a le îngădui renașterea ?!