”Buzz”, vouă…

Kiss blowing
Un ”buzz” pe Messenger ori un mail nu sunt altceva decât dovezi că (de) undeva, cineva, la un moment dat, s-a gândit, o clipă, la tine și încearcă să-ți arate, cumva, asta. E, poate, ceva important sau, poate, doar un simplu salut – asta aproape că nu contează și, lăsând fără răspuns ”semnul” prietenului tău, nici nu vei afla vreodată.

E întocmai ca și când ai trece, mut, pe lângă un om ce ți-a dat binețe, ignorând certitudinea că, mâine ori mai târziu (prea târziu?), vă trebui să-l privești în ochi.

Să poți face asta fără să tresari și fără să-ți rămână urme, poate fi, acum, foarte ușor, însă grea de tot va fi privirea aceea și nu o vei putea susține. Îți va rămâne ori să te sprijini, singur și trist de trufaș, pe piatra grea din inima ta, ori să ceri ajutorul prietenului tău.

Printr-un ”buzz”, printr-un mail, printr-un gând…

Și nu va mai depinde de tine dacă vei căpăta, sau nu, un răspuns…

Anunțuri

Scroafa în copac – întrebări fără răspuns…

O știre din presa de azi :

”Deputatul George Becali este susţinut de grupul parlamentar PNL pentru a deveni membru în Comisia juridică din Cameră, a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, liderul deputaţilor PNL, Dan Radu Ruşanu”.

Dincolo de perplexitatea mută pe care o asemenea veste o împrăștie în jur, nu poți decât a te rezuma să (te) întrebi :

CE am schimbat cu CE,  în decembrie curent ?

”Succesurile” cu ”zdreanța” ?

”Almanahele” cu ”hahalerele” ?

”Țiganca împuțită” cu ”Steaua – cel mult un negru în echipă” ?

”Hă-hă-hă” – urile cu behăiturile ?

Asta am vrut ? Asta a vrut U.S.L. să ne propună ori doar atât a putut ? Unde sunt profesioniștii și competenții care – ni s-a promis! – trebuiau să înlocuiască ”mafia portocalie” și ”băieții deștepți” ? I-a înlocuit cu ”mafia roș-galben-albastră” și cu niște ”băieți ultra-deștepți” ori putred de bogați ?

Pentru numele Domnului, ce treabă poate avea, în comun, un semi-analfabet ca George Becali cu activitatea unei comisii parlamentare, și îndeobște cu cea juridică ? Ce îl recomandă pentru asta – în afară, bineînțeles de puhoiul de euroi ”vărsați” unde a trebuit și când a trebuit ? Pot brânza și lâna să-ți dea mintea necesară să poți citi, analiza, interpreta și aviza un proiect de lege ? Pot bâta de alun și dulăii groaznic duhnitori să te împingă spre lumina înțelepciunii, de care nevoie mare e într-o astfel de lucrare ? Într-o țară normală n-ar fi putut în veacul-vecilor – la noi s-a putut !

Oameni buni, cu asemenea „legiuitori„ drumul nu poate fi decât unul și e spre abis. Dormiți liniștiți – nota de plată tocmai începe a vi se întocmi!

Doamne, bunule Dumnezeu, cât de jos ai hotărât că trebuie să cadă această țară și acest popor, pentru a le îngădui renașterea ?!

 

Taraba. Sau Baraba ?!

„Mi-a plăcut combinația asta : Antonescu președinte, care inspiră dragoste, și Ponta premier, un administrator cu tărie”…
Dacă vorbele acestea ar fi fost rostite de alde Liviu Dragnea ori de vreun oarecine de aceeași teapă, mai că n-ar fi sărit în ochii și urechile nimănui – se poartă, prin politichia românească, în ograda oricărui partid, ”bătaia” liderilor cu nuielușe de puf roz și bulgărași de miere zaharisită, îndeobște în preajma alegerilor…
N-ar fi fost de mare mirare nici dacă ele, vorbele, ar fi pleznit eternul eter, lansate dinspre secția de propagandă a alianței socialist-liberale, recte mănunchiul de antene sforărit de Dan Voiculescu…
Însă, șoptite ori răcnite de către Gigi Becali (cum naiba poți fi europarlamentar și să accepți să ți se spună ”Gigi” ?!), șochează prin zăngănitul lor, sumbru, de arginți trântiți pe o tarabă din, deja, imunda piață politică ce bălește vârtos, de ani buni, biata noastră țărișoară. Treizeci sau un milion sau zece, aproape că nici nu contează, atâta timp cât ei pot cumpăra o demnitate publică ori când ei îl pot face pe cumpărător ”coleg cu I.C. Brătianu”, cum, tăios, remarca un (din ce în ce mai) sâcâitor publicist clujean…
Pentru binele socialist-liberalilor, le doresc, tuturor, să poată crede că Becali a strecurat acele vorbe doar turmelor sale de oi și măgarilor aferenți și să aibă tăria să renunțe, cât încă se mai poate, la arginții brânziți în favoarea unei curății mai sărăcuțe, dar credibile…
ÎNCĂ!

Erată de greșeli nevinovate…

”Camarazi!
Premierul României, Viorel Victor Ponta, semi-comandantul nostru suprem, e, din nou, ținta unor atacuri mârșave venite din partea ”trompetelor” lui Băsescu și ”ciracilor” săi portocalii! Iată ce găsîi io, la ”citirea presei”, în fițuică ”Adevărul”, ediția online, de azi, 4 iulie 2012 :
„Referitor la solicitarea dumneavoastră, pot să vă confirm că Victor Ponta nu a fost niciodată masterand la Universitatea noastră”, este răspunsul trimis de Antonino Recca, preşedintele Universităţii din Catania, Italia…
Cred că e vorba, ici-șa, de o gravă neînțelegere, la mijloc, și mă grăbesc s-o lămuresc, spre luminarea voastră, a mea și a tutulor…
So (deci, deci) : onor’ Premierul Ponta nu a scris niciodată în C.V. – ul său că ar fi fost masterand al Universității din Catania, Sicilia, Italia! Atâta doar că, dictând documentul unei secretare distrate, cam ca Zița noastră, de la Comenduire, aceasta a uitat să pună căciulițele lui litera ”ă” pe unde trebuia, astfel CĂ CĂTĂNIA, pe care a vrut onorabilul DIntâi Ministru s-o menționeze acolo, a devenit – normal, involuntar! – CATANIA!
Sigur, un master în cătănie nu e un master la Catania, dar cine credea că, vreodată, niște răi și scormonitori de jurnaliști își vor da seama de asta ?!
Așa că, spre restabilirea adevărului, istoricește vorbind, mincinos, dom’ colonel (sau ce alt drac de master la apelul bocancilor o mai fi făcut ) Ponta Viorel Victor nu a fost masterand prin cele Catanii, ci veteran prin cele cătănii!
S’trăiți!
Anton I.O. Răcan,

cătană la cătănie,

șef registru recruți masteratori

P.S. Iată, ca dovadă, poza de diplomă a numitului :